Storie de Tarde

(Riderette da Storia di Taranto)

'A storie de Tarde ha accumenzate jndr'à 'u VIII sechele n.C., pure ca stavane insediaminde precedende a stu periode.

Sta vôsce jè parte d'a serie
Storie d'a Pugghie
Categorije: Storie d'a Pugghie

Età andiche cange

Le origgene cange

  Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce Magna Grecie.

«Dove è ora campagna, lì fu la capitale della Magna Grecia; dove è Taranto, là sorgeva una rocca ardita; tu Quinto Fabio Massimo, voi Goti e Saraceni non gloriatevi. Distruggeste crudelmente la città, ma potevate annullare le sue delizie, lo straordinario spettacolo della natura?»

(Gesèppe Regaldi - Iscrizione d'u 1845)
 
Colonne superstite d'u Tembie Doreche

'A cronologgie tradizionale assegne 'a date d'a funnazione de Tarde a 'u 706 n.C.. Le fonde tramannate da 'u storeche Eusebio de Cesarea, parlane d'u trasferimende de certe colone spartane jndr'à sta zone pe necessità de espanzione o pe questiune commerciale. Chiste, scuascianne l'abbitate indiggene, purtarene 'na linfa nove de civiltà e de tradiziune. 'A strutture sociale d'a colonie sviluppò jndr'à 'u tiembe 'na vere e probbie culture aristocrateche, 'a quale ricchezze avenève, probbabbilmende, da 'u sfruttamende de le risorse d'u fertile territorie atturne atturne, ca avenìe popolate e difese da 'na serie de "phrouria", cendre piccinne fortificate mise jndr'à 'na posizione strateggeche.

'A leggende cunde ca jndr'à l'VIII sechele n.C., l'eroe spartane Falanto devendò 'u condottiere de le Partheni, cioè quidde gruppe de cetadine emarginate purcé figghie de illeggitteme, nate duranne 'a uerre messeneche, de l'aristocrazie a 'u potere jndr'à cetate de Sparta. Conzultanne l'Oracole de Delfi apprime de avvendurarse pe mare a 'a recerche de terre nuève, sapìe ca avesse arrevate jndr'à terre de le Iapigge e ca avera funnà 'na cetate quanne jidde avesse viste cadè 'a chiogge da 'nu ciele serene e senze nuvole (in greche ethra).

Falanto se mettìe in viagge, 'mbonde a quanne arrevò vicine 'a foce d'u fiume Tara. Pigghiate suènne sus 'a vendre d'a mugghiere, jedde accumenzò a chiangere ca non ge sa spicciave cchiù, repenzanne a 'u response scure de l'Oracole e a le difficoltà sopportate, vagnanne cu le lacrime sue 'a facce d'u marite. L'oracole s'avere avverate, 'na chiogge avere cadute 'mbacce 'a Falanto da 'u ciele serene: le lacrime d'a mugghiere Ethra.

Scuagghiate l'enigma, l'eroe accumenzò a funnà 'a cetata soje probbie addà, vicine a l'insediamende iapigge de Saturo.

'Notra leggende, comblemendare, cunde d'a nascite d'a cetate resalenne a cchiù o mene 2000 anne apprime de Criste, a opere de Taras, une de le figghie de Poseidone. Taras pare ca arrevò jndr'à sta reggione cu 'na flotte, arrevanne vecine 'nu corse d'acque ca pò da jidde stesse avera pigghiate 'u nome: 'u fiume Tara. Sembre seconde sta leggende, Taras pare ca avere 'nzippate 'na cetate ca jidde dedicò a 'a mamese Satyria o 'a mugghiera soje Satureia e ca chiamò allore Saturo.

'Nu sciurne Taras avere sparite jndr'à l'acque d'u fiume e da l'attane avesse state assunde 'mbrà le eroi.

L'andiche Tarde avìe 'nu culte granne pu die Poseidone e naturalmende jndr'à cetate, non ge puteve none essere 'nzippate 'nu tembie dedicate a sta mitiche divinità.

Cchiù tarde, jndr'à 'u II millennie n.C., arrevarene da 'u mare pure de le colonie Arii, le quale, attratte da 'a particolare conformazione d'a coste, costruirene le case lore sus a le palafitte. A picche a picche le Arii riuscirene a mettere sotte le poplazziune locale e a condrollà tutte 'u territorie.

L'età ellenisteche cange

  Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce Ellenisme.
 
Magna Grecie (280 n.C.)

Atturne a 'u 500 n.C. 'a cetate ere guvernate da 'n'istitute de tipe monarcheche. Se sape infatte de 'nu re tiranne de nome Aristofilide e 'na conflittualità politeche tale da provocà 'nu numere granne de esule.

L'urteme re tarandine, legate a 'na discendenze ca prediliggeve inderesse esclusivamende de tipe agricole, avenìe indotte pe mendalità a traducere sbaglianne 'a grandezze d'a gente soje in putènze belliche. Pe stu mutive, condinue furene le aggressiune fatte a le danne de le vecine Peucezi e Messapi, 'mbonde a 'a definitive sconfitte subbite a opere de le Iapigge jndr'à 'u 473 n.C., annoverate da 'u storeche greche Erodoto 'mbrà le cchiù tuèste sconfitte subbite da popolazzune de stirpe greche. Stu fatte provocò 'a crise d'a classe aristocrateche a 'u potere, ca non ge putè cchiù opporse a 'na rivoluzione istituzionale de tipe democrateche, purcé decimate da 'a uerre: assaije aristocratece avenèrene accise e le stesse Pitagorece avenèrene allundanate.

Jndr'à prima metà d'u V sechele n.C. 'a cetate subbìe 'na profonne trasformazione urbanisteche. Se costruì 'nfatte 'na nove cnde difensive e se ambliò 'a superficie monumendale, ca raggiungìe 'u sue punde cchiù ierte cu 'a costruzione de 'nu 'mbonende tembie doreche sus a l'acropoli.

'A democrazie comungue, non ge fermò 'a politeche aggressive jndr'à le combronde d'u munne esterne. 'Mbrà 'u 444 n.C. e 'u 443 n.c., 'a cetate ingaggiò 'na uerre pu possesse d'a Siritide cu 'a colonie panelleneche de Thurii, ca se congludìe cu l'accorde pa costituzione de 'na subcolonie miste de Thurine e Tarandine, ca pigghiò 'u nome de Heraclea, addò prevalìe subbete 'a combonende doreche de Tarde.

Verse 'a fine d'u sechele, Tarde se allineò a 'a politeche de Sparta e, in occasione d'a uerre d'u Peloponnese condre Atene, pure no trasenne direttamende jndr'à 'u conflitte, negò jndr'à 'u 415 n.C l'approde presse 'u puerte sue a le nave d'a flotte ateniese ca averena scè in Sicilia, in occasione d'a disastrose spedizione ateniese. 'U periode de maggiore floridezze avenìe vissute da 'a cetate duranne 'u guverne settennale de Archita, ca signò l'apice d'u sviluppe tarandine e 'u recanuscemende de 'na superiorità politeche sus a l'otre colonie de l'Itaglie meridionale. Da 'u 343 n.C. a 'u 338 n.C le Tarandine, apprise ca avere funnate 'nu sacche de phrouria 'mbrà le quale Pezza Petrosa, se scundrarene cu le Messape, rimedianne 'na sconfitte ca spicce cu 'a morte d'u Re spartane Archidamo III, accorse in aiute d'a cetate magne-greche.

Jndr'à 'u 335 n.C. arrevò in soccorse d'a cetate Alessandre I d'Epiro 'u molosse condre le Lucane, le Bruzie e le Sannite, riuscenne a conguistà le cetate de Brentesion, Siponto, Heraclea, Cosentia e Paestum.

Jndr'à 'u 303 n.C., a 'u scope de frenà l'espanzione d'a cetate de Tarde, le Lucane se allearene cu Rome, 'a quale comungue preferìe congordà 'a pace cu 'a cetate magne-greche; jndr'à le trattate avenìe 'ngluse 'na clausole in base a 'a quale avenève vietate a le nave romane de spingerse cchiù a oriende d'u promondorije Lacinio.

Jndr'à 'u 282 n.C, Rome mannò 'na flotte comboste da dece nave pe soccorrere de le javetande de Thurii assediate da le Lucane: pe raggiungere Thurii, le Romane averena passà 'u promondorije Lacinio e, pretenderene de ormeggià jndr'à 'u puèrte de Tarde.

'A cetate festeggiave in onore de Dionisio e, 'a popolazzione ste vedeve le scviuèche jndr'à l'anfitiatre ca nasceve vecine a 'u mare: viste a l'orizzonde le nave romane ca se diriggevane a 'u puèrte, le Tarandine, ca già non ge puteve vedè Rome pe le mire sue espanzionisteche e pe le aiute ca avere sembre prestate a le guverne aristocratece, conziderarene queste 'na violazione d'u trattate d'u 303 n.C., e non g'esitarene allore a affrondarle cu 'a probbia flotte, riuscenne a affunnà quattre nave e a catturarne une e, facenne assaije priggioniere 'mbrà le Romane. None appagte, marciarene condre 'a vecine Thurii, sopraffacenne 'u presidie romane e saccehggianne 'a cetate.

Pure ca avere subbite stu oltragge, Rome non ge vulìe accumenzà 'na uerre ca avesse securamente rechiamate jndr'à penisole milizie greche o cartagenise, allore mannò jndr'à cetate cumme ambasciatore Lucio Postumio, pe cercà cu fermezze 'a restituzione d'a nave e de le priggioniere catturate, eppure ca se abbandonasse Thurii. Postumio avenìe accolte da 'a popolazzione cu dilegge e sarcasme pe colpe de l'abbigliamende e pe le errore ca faceve quanne parlave 'u greche. Avenne pò proferite de le minacce, 'a reazione de le Tarandine avere state quedde de dicere a l'ambasciatore de lassà subbete 'a cetate e, se conde ca jndr'à quedde occasione 'n'omme de nome Filonide, soprannomenate "Kotylè" pe l'aspette sue, pisciò sus 'a toghe de Postumio, 'u quale accussì ammonì 'a popolazzione: "Pe lavà st'offese avita scettà 'nu sacche de sanghe eppure 'nu sbuènne de lacrime".
Tutte quiste avre state 'u preteste pe putè dichiarà 'a uerre condre a Tarde jndr'à 'u 281 n.C.

Le uerre condre a Rome cange

  Pe approfondimende, 'ndruche le vôsce Repubbleche Romane e Battagghie de Heraclea.
 
Heraclea, prima fase
 
Heraclea, seconda fase

Tarde, pe resistere a 'a putenze de Rome, s'alleò cu Pirro, Re de l'Epiro e nepote de Alessandre Magne, 'u quale mannò 'u luechetenende sue, Milone, cu 'n'esercite de cchiù o mene 30.000 uemmene e 20 elefande, obbliganne le Tarandine valide a arruolarse.

Le scondre 'mbrà epirote e romane devendarene sembre tuèste tuèste e costose cumme numere de crestiane muèrte: 'a famose Battagghie de Heraclea d'u 280 n.C, ca vedìe protagoniste 'u console romane Publio Valerio Levino e 'u stesse Pirro, custò 7.000 muèrte, 2.000 priggiunire e 15.000 ferite 'mbrà le romane invece 4.000 muèrte e 'nu sbuènne de ferite se cundarene 'mbrà le grecie. Le successe de le epirote avenèrene raggiunde grazie a 'a presenze jndr'à battagghie de le elefande da uerre, animale tande imbonende quande scanusciute a le leggionarie romane.

'N'otre successe avenìe pigghiate da 'a leghe tarandine-epirote jndr'à Battagghie de Ascoli Satriano d'u 279 n.C., ma comungue pure cu le vittorie iniziale, Pirro non g'abbandonò maje 'u desiderie de congludere trattative de pace cu le romane, consapevole d'a putenze de le avversarie sue. Jndr'à 'u frattiembe chiste urteme, avenne sapute ca l'elefande se spavendavene quanne vedevane 'u fuèche, averene satte satte costruite de le carre armate cu a l'estremità de le braciere, raggione pa quale le sorte de le successive battagghie se spustarene cchiù a favore de Rome, tande ca Pirro decedìe de stipulà 'nu trattate cu 'u quale se 'mbegnave a lassà l'Itaglie, a patte però ca se lassave 'mbace Tarde.

Comungue Rome, turnò preste preste in cambe condre a le popole d'u Mezzogiorne e, Pirro avenìe invitate 'notra vote a turnà in Pugghie da messe mannate da l'Itaglie meridionale.

Le sconfitte de Pirro averene state sta vote assaije cchiù forte rispette a 'u passate, tande ca apprisse 'a disfatte de Malevento se ritirò in Grecie (addò murìe 'nu picche cchiù tarde), lassanne a Tarde 'na guarniggione piccinne cumandate da Milone.

Le Tarandine allore chiamarene 'na flotte cartagginese a sostegne, per farse aiutà a libberarse d'u presidie epiriote. Pe totta resposte Milone consegnò 'a cetate a 'u console romane Lucio Papirio Cursore, e accussì Tarde cadìe jndr'à 'u potere de le Romane jndr'à 'u 272 n.C. Papirio facìe smandellà le mure d'a cetate, 'mbonìe 'nu tribbute de uerre e le luò totte le arme e totte le nave.

Tutte quidde ca ornave Tarde (statue de l'arte greche, oggette preziose, quadre bbelle probbie) e qualsiasi otra cose de valore, avenìe mannate a Rome, 'nzieme a le matematece, a le felosofe, a le letterate, 'mbrà le quale Livio Andronico, ca traducìe da 'u greche l'Odissea pe fà canoscere a le romane l'epiche greche; 'u granne poete Leonida, invece, riuscìe a fuggì apprime d'a capitolazione d'a cetate, ma da quidde mumende vevìe 'n'esistenze da muèrte de fame, murenne in esilie. Rome se astenìe da l'infliggere a Tarde puniziune e, mettie 'a cetate 'mbrà le alleate, proibbenele però de battere monete.

 
Monete de Tarde duranne l'occupazione de Annibale

Duranne 'a seconda uerre puneche, apprisse a l'esecuzione de doje priggioniere tarandine colpevole de avere tendate'a fughe, crescerene jndr'à cetate le sendeminde condre a le Romane. Grazie a 'u tradimende de doje cetadine favorevole a l'arrive de le Cartaggenise, Annibale riuscìe jndrìà 'u 212 n.C. a 'mbadronirse d'a cetate, costringenne le Romane a achiuderse jndr'à 'na roccaforte e a difenderle a oltranze, cose ca le 'mbedì de ausà Tarde cumme base pe le truppe sue.

Jndr'à 'u 209 n.C., 'u console romane Quinde Fabio Massimo se 'mbadronìe 'notra vote d'a cetate, sta vote grazie a 'u tradimende de 'n'ufficiale cartagginese. Jndr'à 'u 123 n.C. Gaio Gracco istituì 'na colonie romane jndr'à 'u territorie confiscate da 'u state romane.

Apprisse l'89 n.C., 'a comunitate greche e 'a colonie romane traserene jndr'à 'n'uneche strutture amministrative, l'accussì ditte "municipium", signanne l'omologazione comblete de Tarde jndr'à Repubbleche Romane.

Jndr'à l'occasione d'a stipule de 'nu storeche patte 'mbrà Augusto e Marche Andonie jndr'à 'u 37 n.C., 'a cetate avenìe furnite de 'n'acquedotte e de 'n'afitiatre.

'U I sechele n.C. avenìe caratterizzate jndr'à 'u comblesse da 'na sopravvivenze difficile e sulamende verse 'a fina soje se reggistrò 'na certe riprese. 'A cetate mandenìe 'nu levèlle bbuène de vite urbane a l'epoche de Traiano, duranne 'u quale avenèrene costruite le terme "Pentascinenses".

Età medievale cange

'U dominie bizzandine cange

  Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce 'Mbere Bizzandine.

Cu 'a cadute d'u 'Mbere Romane d'Occidende, Tarde se avviò apprisse tande splendore verse 'nu periode de decadenze luènghe e inesorabbele, a cause pure d'u sviluppe progressive d'u puèrte congorrenziale de Brinnese. 'A popolazzione vedìe cchiù vote l'avvicendarse de le Bizzandine, de le Gote e de le Longobbarde: Belisario 'a occupò e 'a repopolò, ma Totila cu le Gote sue 'a conguistò, facenne 'nu presidie forte forte.

'U generale greche Narsete, successore de Belisario, sconfeggìe Totila e 'a refacìe bizzandine. Pò, jndr'à 'u 568 scennerene le Longobbarde de Alboino e 'a conguistarene.

Jndr'à primavere d'u 663 'u basileus Costande II Eraclio sbarcò a Tarde cu 'na flotte e, strazzò a le Longobbarde 'a cetate, le Murge, 'u Salende, e 'u Gargane. Turnate 'u 'Mberatore a Costandinopoli, le Longobbarde repigghiarene 'a uerre, apprime cu 'u duche Grimoaldo e pò cu 'u figghie Garibaldo, ca jndr'à 'u 686 reconguistò Tarde e Brinnese. Atturne a l'anne 700 accumenzarene le scorrerie de le Berbere, ca onne durà 'mbonde a l'anne 1000.

L'inizie d'u IX sechele avenìe caratterizzate da le lotte 'nderne ca indebbolirene 'u potere longobbarde. Jndr'à 'u 840 'nu pringipe longobbarde de Benevento avenìe tenute priggioniere a Tarde, ma certe sostenitore sue 'u libberarene, 'u repurtarene a Benevento e 'u proclamarene pringipe. Jndr'à 'u mendre le Saracene riuscirene a pigghià 'u condrolle d'a cetate, istituenne 'n'emirate e ca se attivò pe 'nu quarandennie, e trasformannele jndr'à 'na 'mbortande base navale e militare d'a quale partirene assaije vote nave careche de priggionire destinate a 'u mercate de le schiave. Jndr'à 'u corse d'u stesse anne, 'na flotte veneziane comboste da 60 nave a 'u slde d'u 'mberatore Teofilo II de Bisanzie, avenìe sconfitte jndr'à 'u Gurfe de Tarde da 'a flotte saracene, 'a quale riuscì a 'nghianà l'Adriateche saccheggianne le cetate costiere. Jndr'à 'u 850 quattre culonne saracene partirene da Tarde e Bari pe saccheggià Calavrie, Campania, Pugghie, Molise e Abbruzze. Angore, jndr'à l'anne 854, da Tarde partìe 'na spedizione guidate da ʿAbbās ibn Fāʾid ca saccheggiò 'a Provinge de Salerno. jndr'à 'u 871 e cchiù nnande jndr'à 'u 875, Tarde ospitò le truppe saracene destinate a 'u sacchegge d'a Campania e d'a Pugghie.

 
'U 'mberatore bizzandine Niceforo II Foca, jndr'à 'nu manoscritte medievale, rappresendate cu 'a sciabole sfoderate.

Jndr'à 'u 880 'u 'mberatore Basilio I 'u Macedone, decise a luà a le Saracene le terre pugghiese, mannò doje esercite guidate da le generale Procopio e Leone Apostyppes e 'na flotte navale a 'u cumanne de l'ammiraglie Nasar: bloccate 'a vie d'u mare da 'a flotte bizzandine, le Saracene a 'u cumanne de ʿOthmān avenerene sconfitte e accussì Tarde avenìe luate a 'u dominie lore.

'Mbrà le prime atte d'u guverne bizzandine d'u generale Apostyppes assije 'a riduzione in schiavitù de le crestiane de origgene latine-longobbarde, oramaije convertite a le costume islamece e l'accoglienze de colone grece pe ripopolà 'a cetate. Da 'u 922 'a cetate condinuò a subbìe le 'ngursiune saracene: 'u 15 aguste 927, le mussulmane guidate da 'u schiavone Sabir, destruggerene definitivamende 'a cetate greche-romane, infierenne condre le cetadine e scannannele senze pietà, deportanne cumme schiave in Afriche tutte le superstite. Picche scambarene a 'a morte cercanne rifugge jndr'à le Murge.

Jndr'à 'u 967, apprisse quarand'anne, 'u 'mberatore bizzandine Niceforo II Foca, giustamende conziderate 'u seconde funnetore de Tarde, cedenne a le condinue pressione de le superstite, s'inderessò a 'a cetate decidenne de recostruirle, facenne accussì nascere 'u Borghe Andiche de osce a die: scettò allere le ruvine d'a cetate vecchei e de l'acropoli, facìe anghiè 'u tratte costiere luènghe 'u mar Piccele pe facilità 'a fatìe de le pescature, costruìe 'nu ponde sus a 7 arcate e recostruìe l'andiche acquedotte romane sus a 203 arcate, ca probbie attraverse 'u ponde, purtave jndr'à cetate le acque de le Murge.

Le pescature ca avere emigrate, accumenzarene a trasè 'notra vote fiduciose e a popolà 'a zone spianate sus a 'u mare Piccele.

Jndr'à 'u 977 Tarde subbìe 'notra vote l'attacche de le Saracene, guidate da Abū l-Qāsim ʿAlī ca spugghiò 'a cetate e facìe 'nu sbuènne de priggionire, asckuanne diverse quartire. Jndr'à 'u 982 Tarde facìe 'a base de partenze de l'esercite 'mberiale guidate da Ottone II, ca avenìe pò sconfitte da le Saracene de Abū l-Qāsim ʿAlī jndr'à battagghie de Cape Colonne. Verse 'a fine d'a primavere d'u 1042 sbarcò Giorgie Maniace, mannate da 'u 'mberatore bizzandine Michele V Calafato pe reconguistà le terre pugghiese perdute apprime; aqquà riorganizzò le truppe sue apprime de repartì pe l'Oriende, apprisse ca s'avere ribbellate a 'u 'mberatore nuève Costantino IX Monomaco.

'U Pringipate de Tarde cange

  Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce Pringipate de Tarde.
 
Manfredi, pringipe de Tarde

Conguistate da le Normanne cu Robberte 'u Guiscarde, Tarde se preparò a devendà 'a capitale de une de le cchiù larie e putinde dominie feudale d'u Regne de Sicilia. Quanne murìe Robberte jndr'à 'u 1085, se appizzecarene rivalità forte forte 'mbrà Boemondo I d'Antiochia e Ruggero Borsa, le figghie avute rispettivamende da 'a prime e 'a seconda mugghiere.

Boemondo, figghie d'a prima mughgiere Alberada ripudiate da 'u marite, avenìe escluse da 'a successione a ìu ducate de Pugghie e, decedìe allore de fà valè le probbie deritte cu le arme, riuscenne a 'mbadronirse de Orie e purtannese 'nzieme a le seguace sue jndr'à le territorie de Tarde e de Otranto cu 'nu sacche de scorrerie.

Pe evità conzeguenze cchiù pegge assaije e avascanne 'a cape a 'a richiste fatte da Papa Urbano II de lassà l'arme, Ruggero stipulò cu 'u frate 'n'accorde sus a 'u quale lassò le territorie de Tarde, Otranto, Gallipoli e Brinnese. St'accorde non ge facìe però desistere Boemondo da 'a rivendicaziona soje de le deritte usurpate a 'a primogeniture e, appizzicanne fuèche cu le ribbellione jndr'à tutte 'u ducate, riuscìe a devendà 'mbonde 'a fine d'u 1088 sovrane ingondrastate d'u Pringipate de Tarde.

'A partecipazione successiva soje a 'a prima crociate allestite condre a le Turche selgiudiche jndr'à Terra Sande, purtò 'u puèrte de Tarde a 'nu luènghe periode de decadenze a vandagge de quidde de Brinnese.

Apprisse 'a morta soje avvenute jndr'à 'u 1111, le successore averene state apprime 'u figghie Boemondo II d'Antiochia e, successivamende Ruggero II de Sicilia. Quiste urteme, a parte ca avere recanusciute 'a granne 'mbortanze sciugrafeche e politeche d'u territorie, avere state 'u prime a 'nvestì cu 'u titele de pringipe 'u figghie secondoggenite Tancredi. 'U trone curte de Tancredi, avenìe ereditate da Guglielmo I de Sicilia, partenne da 'u quale 'u pringipate non ge avenìe cchiù attribbuite a pringipe de sanghe reale 'mbonde a quanne arrevarene le Sveve.

Cu l'arrive de le Sveve, 'u 'mberatore Federico II numenò pringipe de Tarde 'u figghie sue Manfredi.

Jndr'à 'u 1266 Manfredi avenìe sconfitte duranne 'a Battagghie de Benevento da Carlo I d'Angiò, 'a cetate passò allore a le frangise e avenìe affidate a 'u pringipe Filippo I d'Angiò. A st'urteme s'adda dà 'u sveluppe d'a cetate de Martina Franghe (TA) jndr'à le prime anne d'u trecinde: infatte allariò 'u villagge de profughe tarandine nate jndr'à 'u X sechele cu 'u nome de San Martine, congedenne deritte e franchigge a chidde ca avessere sciute a iavetarle.

Atturne a 'u 1380, Raimondo Orsini Del Balzo turnò da l'Oriende e occupò quacche terre ca appartenevene a l'attane Necole Orsini. Alleate cu Luigi I d'Angiò, riuscìe ad avè le bene ca le spettaveane pe eredità e, sembre cu 'u conziglie de l'angioine, se 'nzurò jndr'à 'u 1384 cu 'a Condesse de Lecce Maria d'Enghien. Cu stu matrimonie, devendò une de le cchiù putende feudatarie d'u Mezzoggiorne. A jidde s'adda dà 'a costruzione jndr'à 'u 1404 d'a Torre di Raimondello, 'na torre quadrate granna granne e forte forte fortificate ca viggilave 'u 'ngresse d'a cetate da 'u Ponde de Porta Napule. A fine Uettecinde 'a torre avenìe scettate 'nderre.

Jndr'à 'u mendre le Angioine averene state sconfitte definitivamende jndr'à 'u 1399.

Apprisse 'a morte de Raimondello jndr'à 'u 1406, 'u figghie sue Giuanne Andonie Orsini Del Balzo devendò pringipe de Tarde jndr'à 'u 1414.

Jndr'à 'u 1465 'u Pringipate de Tarde avenìe annesse a 'u Regne de Napule, trasenne accussì a fà parte d'u regne aragonese.

Età moderne cange

'U Regne de Napule cange

  Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce Regne de Napule.

Pe colpe de le minacce purtate da le Turche e da le veneziane, le Aragonse decisere de fortificà 'a cetate, costruenne 'u Castelle Aragonese e 'u fossate sue. Jndr'à 'u 1495, Carlo VIII de Frange obblegò le truppe aragonise a fuscere, trasenne senza probbleme jndr'à cetate e pigghianne 'u castelle. Ma jndr'à 'u mese de ottommre]] d'u stesse anne, Cesare d'Aragona mettìe sotte assedie Tarde pe cchiù o mene 'n'anne e mmienze, costringenne sta vote le frangise a arrenderse. Pe reconguistà 'u consense popolare tarandine avenere date certe beneficie e, 'a Reggina stesse Isabbelle de Tarde partecipò a le festeggiaminde granne granne prganizzate jndr'à 'u castelle e jndr'à cetate.

'U 10 aguste 1497 avenìe 'ngoronate Re de Napule Ferediche I, ma le ostilità ripigghiarene da vanne de Ferdinando II de Aragona e de Luigge XII de Frange, forte d'u Trattate de Granada stipulate segretamende 'mbrà spagnule e frangise a le danne de le Aragonise l'11 novemmre 1500, 'u vederene costrette a fuscè in Frange jndr'à 'u settemmre d'u 1501, lassanne le responsabbiletà d'u regne a 'u figghie appene dodicenne Ferdinando, pringipe vicarie e duche de Calavrie. 'U 1° marze 1502, pure cu 'u tendative de organizzà 'na difese da 'u castelle d'a cetate, quiste avere cedute a l'assedie de le uemmene capitanate da 'u generale Consalvo de Cordova 'u Gran Capitane, ca guidò l'invasione d'u regne da 'u sud d'a penisole apprisse ca avere supranate le resistenze de le Aragonise in Calavrie e jndr'à Lucanie. 'A popolazzione se arrennìe a condizione de lassà libbere 'u pringipe aragonese uagnone, ma le spagnule non ge mandenerene 'a promesse fatte sus a l'Ostia consacrate e 'u mannarene invece priggioniere in Spagne, ospite forzate de Ferdinando II d'Aragona.

Cu 'a perdite de l'indipendenze d'u Regne de Napule, Tarde seguì le sorte de totte l'Itaglie Meridionale, cadenne sotte a 'u dominie spagnole e divendanne cetate demaniale. Pure ce mangavene le funne, se decedìe de fortificà 'a cetate, invece lunghe 'a coste d'u Mare Granne se costruirene 'nu sbuènne de torre de avvistamende.

'U pericole rappresendate da le Turche infatte, non ge spicciò maije: pe sei mise cchiù o mene jndr'à 'u 1594, lore stazionarene indisturbate sus a le Isole Cheradi jndr'à 'u Gurfe de Tarde e, approfittanne d'a debbolezze moendanèe de le spagnule, tendarene cchiù vote de attaccà 'u castelle, ma avenerene apprime respinde e pò definitivamende sconfitte da 'u popole tarandine jndr'à le presse d'u fiume Tara.

Quanne accumenzò 'u seicinde, 'a situazione economeche d'a cetate devende pescie inesorabbilmende: Tarde non ge costituisce cchiù 'na base militare 'mbortande e, le stagnande attività d'a pesche e d'a mitilicolture, eppure l'attività agricole jndr'à le mane d'a nobbiltà e d'u clere, determinarene 'na grave crisi economeche ca spicciò cu l'insurrezzione popolare d'u 1647.

Satte satte cu le mote de Napule, 'u re Filippe IV pretese l'arruolamende de le uagnune de cchiù o mene 18 anne. Scoppiò allore pure a Tarde 'na rivolte popolare guidate da Giandonato Altamura, calmate grazie a l'indervende d'u duche Frangische II Caracciolo de Martina Franghe, a 'u quale le spagnule averene chieste aijute: 'u Caracciolo facìe finde de attaccà Tarde da 'a vanne d'u Ponde de Porta Napule, ma 'a maggior parte de l'esercite sue attraversò 'u Castelle Aragonese da 'a vanne opposte, attraverse 'a "Porta Paterne" aperte da le Spagnule e putè accussì pigghià de sorprese 'u popole in rivolte a le spalle. Altamura se arrennìe e avenìe condannate a l'imbiccaggione sus a 'nu torrione d'u castelle.

Da 'a seconda metà d'u sechele, 'a Spagne accumenze a 'nderessarse de cchiù a le colonie sue de l'Americhe cendre-meridionale da le quale pigghie ore e rgende, tralassanne invece chidde d'u Mediterranèe.

 
Fortificaziune d'u Borghe Andiche (XVI sechele)

Quanne accumenzò 'u settecinde, cu l'arrive a Napule de le austriace, le Tarandine erane tutte endusiaste a 'a notizie de l'insediamende de le Asburghe jndr'à 'u castelle. Comungue jndr'à 'u 1734, le Spagnule rioccuparene Napule cu Carlo III, e 'u Sinnache de Tarde Luigge Galeota avenìe nomenate Regio Governatore e Castellano.

Jndr'à chidde anne le fortificaziune d'a cetate sonde in comblete state de abbannone: sulamende infatte jndr'à 'u 1755 se accumenzò a reparà 'u Castelle Aragonese, mendre jndr'à 'u fossate ca se estenneve da 'a Torre Sand'Angele a 'a Torre d'a Bandiera, se facìe 'nu giardine cu arvule da frutte.

Quacche anne apprisse, l'Arcivescove nuève de Tarde Monsignore Gesèppe Capecelatro, accumenzò a accogghiere presse 'a villa soje le numerose reperte archeologgeche sparse p'a cetate, pruvanne accussì a funnà 'u prime musèe. Passate successivamende a le Borbone e 'ngorporate jndr'à 'u Regne de le Doje Sicilie, Tarde aderì jndr'à 'u 1799 a 'a Repubbleche Partenopèe, 'mbonde a 'u retorne d'u Re de Napule Ferdinando IV.

Età condemboranèe cange

'U Regne d'Itaglie cange

  Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce Regne d'Itaglie.

Avere state jndr'à 'u periode napoleneche e, grazie a l'opere de Gesèppe Bonaparte e de Giuacchine Murat, ca 'a cetate repigghiò 'mbortanze marittime e militare. Jndr'à 'u 1806, Napoleone Bonaparte istituì 'u Ducate de Tarde, ca combrendeve Tarde, Ceglie Messapeche, Vurtàgghie, Leporano, Ostuni, Carovigno, San Vito de le Normanne, Sava, Orie e Frangaville Fundane. Avenere 'nfatte costruite caserme nuève e fortificaziune, cumme 'u Forte de Laclos sus a l'Isole de San Paolo.
'U 9 settemmre 1827, 'n'alluvione facìe 'nu sbuènne de danne a 'nu sacche de case e a le mure ca avvrazzavane 'a cetate, allaganne le cambagne atturne e trascinanne a mare 'ndere armende, distruggenne tutte le 'nzediaminde de cozze d'u mare Piccele e causanne 'na longa carestie.

Cu 'u retorne de le Borbone, ca non ge le attribbuirene maje 'a 'mbortanze ca meritave, Tarde canuscìe arrete 'nu periode luènghe de abbandone, 'mbonde a quanne le truppe de Gesèppe Garibaldi 'a occuparene jndr'à 'u 1860.

Successivamende a 'ngorporazione de Tarde jndr'à 'u Regne de Vittorio Emanuele II de Savoia avvenute jndr'à 'u 1861, le Tarandine Catavete Nitti e Necole Mignogna se adoperarene pu relange sia marittime, ca militare, condrebbuenne a fà assumere a 'a cetate 'na fisionomia nove.

Avenìe 'nfatte istituite 'a Base Navale cu l'Arsenale Militare Marittime, avenìe scettate 'nderre 'a vanne occidendale d'u Castelle Aragonese e trasfurmate l'andiche fossate jndr'à 'nu canale navigabbele, le quale sponde opposte avenene congiunde da 'u Ponde Girevole, danne finalmende inizie a l'espanzione otre 'u canale cu costruziune edilizie nuève.

'U 15 settemmre 1883, 'na seconde e angore cchiù memorabbele alluvione culpìe angore 'na vote 'u Borghe Andiche. Se legge jndr'à 'nu resonto d'u sciurnale de l'epoche "Rinnovamento di Taranto":

"Questa notte, dopo un temporale durato parecchie ore, con lampi, tuoni, fulmini ed acqua torrenziale, il livello del mar Piccolo si è elevato di quasi 3 metri. Quindi tutta la Piazza Grande e Via Garibaldi, le case e le botteghe a piano terreno sono rimaste inondante a più di un metro sott'acqua. In piazza e la su indicata via si eseguiva il salvataggio per mezzo di barche. Ma i danni sono stati moltissimi. La violenza della corrente che si riversava con impeto indicibile, dall'uno all'altro mare, ha completamente abbattuto il gran Ponte di Napoli, e la Cittadella, battuta alla base dalla violenza dell'acqua, minaccia rovina, sicché si è dovuto ordinare l'immediato sgombero di tutti gli abitanti. Anche Porta Lecce è pericolante e s'è impedito il passaggio delle persone. Questo improvviso disastro ha gettato la città nella desolazione. Pare vi siano parecchie vittime. Pare che le sciaie delle ostriche e delle cozze abbiano immensamente sofferto, se pur non sono state distrutte totalmente. Tutti i terreni circostanti al mar Piccolo sono devastati, inondati, irriconoscibili. Quanta sventura! Quanta miseria che si prepara! La Giunta si è costituita in permanenza. Un servizio di barche è stato organizzato dalla batteria Carducci alla Stazione. Si provvede a togliere l'acqua da Via Garibaldi per mezzo di pompe atteso l'altezza del livello del mare le cui acque rigurgitano dalle chiaviche e dai pozzi all'interno delle case. A memoria d'uomo non si ricorda un fatto simile, il quale dimostra o che le leggi della natura si sono alterate o che l'anno 1883 sia destinato a rimanere nella storia col nome di nefasto.".

Le uerre mundiale cange

  Pe approfondimende, 'ndruche 'a vôsce uerre mondiale.

Le spediziune coloniane in Afriche decise da l'Itaglie, avenerene viste da 'a cetate cumme 'na granne opportunità economeche, soprattutte pu fatte d'a crise ca l'industrie de le cozze e de le ostreche ste passave pe colpe de l'epidemie de colere d'u 1910.

 
'A prima squadre navale d'a Reggia Marine

'U 24 masce 1915 l'Itaglie decedìe de 'ndervenì jndr'à Prima uerre mondiale, e Tarde pigghiò 'nu ruole de prime piane cu l'Arsenale sue e cu le nuève Candire Navale Franghe Tosi, pa riparazione e 'a costruzione de le nave da uerre.

Le operaie avenerene de conzeguenze pajate megghie, e 'u passagge de le migliaie de surdate dirette a 'u fronde faciì migliorà le condiziune economeche de le commerciande, ma 'a uerre purtò cu jedde pure 'n'aumende de l'inflazione e 'na diminuzione d'u potere d'acquiste de le stipendie, a 'u punde tale ca 'a Reggia Marine duvette provvedè a 'u razionamende e a 'a distribbuzione de le genere alimendare.

'A uerre vere e probbie avenìe però vissute da 'a cetate sulamende jndr'à nuttate d'u 2 aguste 1916, quanne 'n'attendate facìe zumbà allere 'a nave de battagghie Leonardo da Vinci jndr'à 'u mare Piccele, causanne 'a morte de 21 ufficiale, 42 sottoufficiale e 186 marenare.

Jndr'à 'u 1917 avenìe smundate 'a ringhiere de firre d'a Villa Peripate e rialate a 'a Patrie.

Quanne 'a uerre spicciò, le condiziune economeche se rivelarene drammateche, peggiorate jndr'à 'u 1920 da 'a chiusure de le Candire Navale. 'U disagge economeche scatenò inevitabbilmende numerose demostraziune de proteste ca 'nu sacche de vote spicciarene cu scondre violende 'mbrà demostrande e Polizie.

'A 'nghianate a 'u potere de Benit Mussolini e 'u Fascisme, purtarene a 'a riprese de le fatìe jndr'à l'Arsenale e jndr'à le Candire Navale, pa riparazione e 'a costruzione de le nave ca averena essere mannate a le uerre coloniale e, a 'nu nuève sveluppe d'a cetate da 'u punde de viste urbanisteche. Jndr'à 'u 1929 se accumenzò a scettà 'nderre 'u tiatre "Alhambra" pe costruì 'u Palazze d'u Guverne, inaugurate da 'u stesse Benite Mussolini jndr'à 'u 1934.

Jndr'à 'u 1937 invece, avenerene combletate le fatìe de costruzione d'u Palazze de le Poste e d'a Case d'u Fasce, osce a die sede de l'Indendenze de Finanze.

Avenerene pò costruite numerose case de edilizie popolare jndr'à 'u Borghe Andiche, nove stabbilimende pe le bagne nascerene sus a 'u lunghemare e, jndr'à cendrale Chiazze d'a Vittorie avenìe costruite 'u Monumende a le Caudte d'a Prima uerre mondiale.

 
Nave Conte de Cavour affunnate in parte

L'Itaglie trase jndr'à Seconda uerre mondiale 'u 10 sciugne 1940 e, 'a conzeguende congentrazione jndr'à 'u mare Piccele de le nave da uerre d'a Reggia Marine, purtò fatìa nove pe l'Arsenale, ma tutte le otre settore economece se ne scerene 'n'otra vote in crisi, invece 'a cetadinanze abbandunò a chiane chiane ìa cetate pe paure de le bombardaminde, acchianne refugge jndr'à le paise d'a provinge.

'A nuttate de l'11 novemmre 1940, storicamende canusciute cumme "Nuttate de Tarde", le aerosilurande partite da 'a portaerei inglese Illustrious bombardarene 'a flotte tagliàne jndr'à 'u mare Piccele, affunnanne a metà 'a corazzate Conte de Cavour, danneggianne assaije probbie le corazzate Littorio e Caio Duilio, e provocanne 59 muèrte e cchiù o mene 600 ferite. Sulamende doje aerei 'nglise Swordfish avenerene scettate 'nderre.

Apprisse a st'episodie, 'a Marine da uerre tagliàne se reterò da Tarde pe scersene jndr'à le puerte de Napule, La Spezia e Genova, cchiù secure ma cchiù lundane da 'u prengepàle tiatre de le operaziune.

'A cadute de Benite Mussolini e l'armistizie apprisse, purtarene a fuscere le truppe tedesche e a 'a prese de possesse d'a cetate da vanne de le truppe alliate (Operazione Slapstick), ca requisirene 'nu sbuènne de edificie pubblece pe trasformarle cumme allogge militare. 'u 25 abbrile 1945, l'annunge ca 'a uerre avere spicciate avenìe comunicate jndr'à cendrale Chiazze d'a Vittorie, e accumenzò 'na nova ere.

'U 2 sciugne 1946 nascìe 'a Repubbleche Tagliàne e jndr'à l'anne successive Tarde accumenzò a affermarse cumme 'mbortande cendre industriale e commerciale grazie a 'a posiziona strateggeche soje jndr'à 'u mare Mediterranèe, senze però abbandunà l'andiche vocazione marinareche e militare.

'U seconde dopeuerre cange

Jndr'à 'u 1965 avenìe inaugurate da 'u Presedente d'a Repubbleche Gesèppe Saragat 'u IV cendre siderurgeche "Italsider", une de le cchiù granne comblesse industriale pa lavorazione de l'acciaie jndr'à l'Europe. Grazie a sta nova realtà 'ndustriale, 'mbrà 'u 1961 e 'u 1971, 'a cetate facìe reggistrà 'nu salde migratorie pratecamende nulle e 'n'aumende d'a popolazzione pare a 'u 9,1%. Cchiù o mene 30.000 agricoltore lassarene le cambagne pe addevendà operaie d'a granne industrie o de l'indotte. 'U reddite procapite avìe 'n'aumende d'u 274%.

Cu 'a condrattazione aziendale e nazionale de le metalmeccanece, avenìe costituite jndr'à l'anne settande 'nu funne destinate a intervende pubblece e chiamate "salarie sociale", sovvenzionate cu l'1% de le salarie e de le stipendie. Se facerene grazie a stu fatte, granne pruggette quale 'a 'ndroduzione de le trasporte extraurbane pe le pendolare, 'a realizzazzione de le asile nide e de le scole materne comunale, 'a ccrejazione d'u cendre de iggiene ambiendale e de microcitemie, eppure l'aperture d'u Spedale "[[San Gesèppe Moscati]".

'U 9 abbrile 1993, 'a frazione de Statte se separò da Tarde, devendanne comune autonome e mandenenne le confine d'a circoscriziona precedende.

'U 25 sciugne 2004 avenìe inaugurate jndr'à 'u mare Granne 'a nova Stazione Navale d'a Marina Militare Tagliàne, ca tène pure infrastrutture d'a NATO. 'U 18 ottommre 2006 avenìe dichiarate ufficialmende 'u disseste finanziarie d'u Comune de Tarde, cu 'a giunde comunale guidate da 'u sinnache Rossana Di Bello. Le rascke accertate arrivane inizialmende a 357.356.434 miliune de euro, ma jndr'à 'u mese de marze 2007, 'u cape d'a commissione de liquidazione d'u Comune, Frangische Boccia, dichiare 'na cifre ca arrive a 637 miliune de euro e ca effetivamende face addevendà 'u buche de ualance 'u cchiù granne d'Itaglie.

Jndr'à 'u mese de luglie 2007, 'a riduzione de l'erogazione de acque da le fonde de l'Irpinia conseguende a le scarse piogge e nevicate de l'inverne passate, averene provocate jndr'à cetate 'na emergenze idriche cu 'nu sacche de ripercussione sus a l'economije commerciale cetadine.[1]

Gallerie fotografeche cange

Gallerie de Tarde

'Ndruche pure cange

Note cange

  1. La Gazzetta del Mezzogiorno - 8 luglie 2007. Acqua, scatta l'emergenza

Bibbliografije cange

  • Luigge Madaro - Le origini del Principato di Taranto - Industria Grafica O. Ferrari & Co. - Alessandria, 1926
  • Pitre Meloni - La contesa fra Taranto e Turi per il possesso della Siritide - Bardi Editore - Rome, 1951
  • Marije Melucci - La città antica di Taranto - Mandese Editore - Taranto, 1989
  • Felice Presicci - Falanto e i Parteni. Storia, Miti, Leggende sulla colonizzazione spartana di Taranto - Piero Lacaita Editore - Tarde, 1990
  • Giacinde Peluso - Storia di Taranto - Scorpione Editrice - Tarde, 1991
  • Gesèppe Mazzarino - Taranto, la sua vera storia - Ink Line - Tarde, 1999
  • Necole Caputo - Taranto com'era - Edizioni Cressati - Tarde, 2001
  • Giuanne Massagli - Siamo ancora qui. Dal 1936 ad oggi noi in Taranto - Scorpione Editrice - Tarde, 2006

Otre pruggette cange

Collegaminde fore a Uicchipèdie cange